Bilant introspectiv de final de an

         Am inceput sa fac de cativa ani incoace un mic bilant a ceea ce a fost spre zidirea folositoare a ceea ce vine.
Astfel, ca acum in ultimele zile ale anului care trece, scumpul 2011, sunt plina de amintiri care mai de care, amintiri cu invatatura si multe multe schimbari.
2011 este anul in care mi-am schimbat numele, unul mai frumos ce-i drept, dar nu renunt la rezonanta celui vechi, anul in care am finalizat o lucrare mare, anul in care mai presus de toate am aflat ca voi fi parinte, pfuu, asta mi-a adus cele mai multe ganduri, pe langa greul inimaginabil pe care l-am dus si de care inca trag, cu nadejdea ca voi ajunge si la bucuria burticii fara rau, si cu nadejdea ca vom avea un bebel sanatos si care sa aduca bucurii.
In anul care se incheie am invatat foarte multe lucruri pe plan profesional, am fost trantita de propriile-mi credinte profesionale cu fundu de pamant si m-am ridicat spre a invata noi si noi valente a ceea ce inseamna de fapt sa fi un manager, sa ai responsabilitatea unui numar de tz oameni, a succesului sau insuccesului unei afaceri, de o forma sau de alta, m-am izbit cutremurator de nevoile oamenilor, de aspiratiile acestora, de nemultumirile si frustrarile care ii transforam din oameni care iti erau dragi, in ... altceva.
In anul care trece am invatat puterea cuvantului prieteni, si a cuvantului urat prieteni din interes, am invatat ca prieteniile se destrama in functie de enorm de multe lucruri pe care de cele mai multe ori nu le poti controla, am invatat ca sunt altii care raman langa tine indiferent de orice fara sa cantareasca rodul cu care se vor imbogati din impreuna petrecerea cu tine, am invatat ca sunt prietenii care nu pot fi din cauza geloziilor, si multe multe aspecte si fete, dar cel mai important lucru am invatat sa ma lupt sa nu ma mai impotrivesc ci sa imi pun toate nemultumirile inaintea lui Dumnezeu si sa lupt cu ceea ce pot pentru fericirea mea.
2011, un an atat de plin si un inceput premergator promitator pentru 2012.
Imi pun in minte acum nevoia de ordine, nevoia de a face ceea ce trebuie, de a face binele spre a merge catre fericire, vrem cu totii sa fim fericiti. Oare care e formula mea pentru fericire?
Au veniti imprejurul meu boli care prevestesc moartea in trupurile celor dragi si am vazut ca ceea ce noi credem imperios necesar pentru fericire este fals, este utopic si pueril, este ca si cum ne dorim mereu altceva decat ceea ce avem si uitam sa ne bucuram de ce aveam. Moartea din pacate vine  fulgerator si ne prinde nepregatiti de cele mai multe ori, mereu am vrea sa facem mai mult cand suntem inaintea ei.... dar cum uitam noi ca zilnic si la fiecare pas suntem inainte ei.

Scumpule 2012, imi doresc de la tine multa pace si liniste, multe bucurii si transformari in asezare sufleteasca, in ordinea gandurilor, in intelegerea celor ce trebuiesc cu adevarat facute si in puterea de a le face!
Imi doresc un copil sanatos trupeste si sufleteste, care sa aduca bucurii, imi doresc optimism si lucrarea binelui!
Iar voua va doresc numai bine si bucurii!

Cine suntem?

A trecut 1 Decembrie, zi de mare "glorie" nationala, zi in care marsaluiesc prin fata noastra fete acre, promisiuni schioape, necredinta, lipsa dreptatii, toate imbracate in zambetele "demnitarilor" romani, a primarilor zabreliti de niste tricoloare ponosite.
Miroase a tuica si a iahnie de fasole, miroase a dezbinare si a "ceva gratis", a manele, a minciuni, a tristeste.
Simt in inima mea de roman fiorul urii fata de ceea ce se intampla, simt dorul imnului drag, simt cum as vrea sa imi impletesc in par tricolorul si sa fiu mandra de glasurile care se rasfrang din microfoane si wati.
Sunt totusi romanca, si mi-e drag de tara mea, nu pentru ceea ce se aude la televizor, ci pentru inima blanda a omului, pentru modul in care suntem in adancul sufletului, dar cu mare chinuiala ne luptam sa nu fim!
Acum avem o zi in care serbam unirea tarii, dar nu avem unitate printre romani, de lovim unii pe altii pentru o bucata de paine, cand ar trebui sa ne unim impotriva nedreptatii si sa luam ceea ce e al nostru de drept...
Pana cand nu vom avea unitatea.... Unirea nu ne va folosi la nimic... decat (cu tristete spun asta) sa ajungem la un blid gratis de iahnie si un pahar de vin sau ce s-or da de la demnitarii romani....
La multi ani romanilor si DESTEPTAREA... avem un imn corect!